فَأَصۡبَحَتۡ كَٱلصَّرِيمِ
Sculându-se de dimneaţă, au început să se strige:
فَتَنَادَوۡاْ مُصۡبِحِينَ
“Plecaţi devreme la ogor, de sunteţi cu adevărat culegători.”
أَنِ ٱغۡدُواْ عَلَىٰ حَرۡثِكُمۡ إِن كُنتُمۡ صَٰرِمِينَ
Şi plecară la drum şuşotind între ei:
فَٱنطَلَقُواْ وَهُمۡ يَتَخَٰفَتُونَ
“Astăzi, nu cumva să intre vreun sărman peste voi!”
أَن لَّا يَدۡخُلَنَّهَا ٱلۡيَوۡمَ عَلَيۡكُم مِّسۡكِينٞ
Plecară devreme cu aceasta în gând, deşi aveau destul.
وَغَدَوۡاْ عَلَىٰ حَرۡدٖ قَٰدِرِينَ
Când o văzură, spuseră: “Precis ne-am rătăcit!”
فَلَمَّا رَأَوۡهَا قَالُوٓاْ إِنَّا لَضَآلُّونَ
Suntem acum lipsiţi de tot!”
بَلۡ نَحۡنُ مَحۡرُومُونَ
Cel mai cumsecade dintre ei spuse: “Nu v-am spus eu să-l fi preamărit pe Dumnezeu?”
قَالَ أَوۡسَطُهُمۡ أَلَمۡ أَقُل لَّكُمۡ لَوۡلَا تُسَبِّحُونَ
Ei spuseră: “Mărire Domnului nostru! Da, am fost nedrepţi.”