۞وَٱذۡكُرۡ أَخَا عَادٍ إِذۡ أَنذَرَ قَوۡمَهُۥ بِٱلۡأَحۡقَافِ وَقَدۡ خَلَتِ ٱلنُّذُرُ مِنۢ بَيۡنِ يَدَيۡهِ وَمِنۡ خَلۡفِهِۦٓ أَلَّا تَعۡبُدُوٓاْ إِلَّا ٱللَّهَ إِنِّيٓ أَخَافُ عَلَيۡكُمۡ عَذَابَ يَوۡمٍ عَظِيمٖ
Ei spuseră: “Ai venit la noi ca să ne întorci de la zeii noştri? Adu-ne-o pe cea cu care ne amininţi, dacă spui adevărul!”
قَالُوٓاْ أَجِئۡتَنَا لِتَأۡفِكَنَا عَنۡ ءَالِهَتِنَا فَأۡتِنَا بِمَا تَعِدُنَآ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّـٰدِقِينَ
El spuse: “Ştiinţa este numai la Dumnezeu. Eu vă înştiinţez numai cu ce am fost trimis, însă vă văd un popor de neştiutori.”
قَالَ إِنَّمَا ٱلۡعِلۡمُ عِندَ ٱللَّهِ وَأُبَلِّغُكُم مَّآ أُرۡسِلۡتُ بِهِۦ وَلَٰكِنِّيٓ أَرَىٰكُمۡ قَوۡمٗا تَجۡهَلُونَ
Când ei văzură un nor venind către văile lor spuseră: “Acesta este un nor ce ne va ploua!” Ba nu! Cel căruia voi îi cereţi venirea degrabă este un vânt cu o osândă dureroasă
فَلَمَّا رَأَوۡهُ عَارِضٗا مُّسۡتَقۡبِلَ أَوۡدِيَتِهِمۡ قَالُواْ هَٰذَا عَارِضٞ مُّمۡطِرُنَاۚ بَلۡ هُوَ مَا ٱسۡتَعۡجَلۡتُم بِهِۦۖ رِيحٞ فِيهَا عَذَابٌ أَلِيمٞ
care va stârpi totul din porunca Domnului său. Dimineaţa, nu se mai vedeau decât locuinţele lor. Aşa răsplătim Noi poporul nelegiuit.
تُدَمِّرُ كُلَّ شَيۡءِۭ بِأَمۡرِ رَبِّهَا فَأَصۡبَحُواْ لَا يُرَىٰٓ إِلَّا مَسَٰكِنُهُمۡۚ كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡقَوۡمَ ٱلۡمُجۡرِمِينَ
Noi le-am dăruit aceleaşi putinţe pe care vi le-am dăruit şi vouă. Le-am făcut auz, văz şi inimi. Nici auzul, nici văzul şi nici inimile lor nu le-au slujit însă la nimic, pe când se lepădau de semnele lui Dumnezeu, căci cea de care îşi băteau joc i-a învăluit.
نتائج البحث
