وَٱلۡعَٰدِيَٰتِ ضَبۡحٗا
Pe cei ce galopează sforăitori,
فَٱلۡمُورِيَٰتِ قَدۡحٗا
cei ce scapără scântei,
فَٱلۡمُغِيرَٰتِ صُبۡحٗا
cei ce se năpustesc odată cu zorii,
فَأَثَرۡنَ بِهِۦ نَقۡعٗا
cei ce stârnesc colbul,
فَوَسَطۡنَ بِهِۦ جَمۡعًا
cei ce pătrund în mijlocul gloatei!
إِنَّ ٱلۡإِنسَٰنَ لِرَبِّهِۦ لَكَنُودٞ
Da, omul este nerecunoscător faţă de Domnul său:
وَإِنَّهُۥ عَلَىٰ ذَٰلِكَ لَشَهِيدٞ
Şi el însuşi mărturiseşte aceasta,
وَإِنَّهُۥ لِحُبِّ ٱلۡخَيۡرِ لَشَدِيدٌ
însă aprigă-i este dragostea pentru bunul lumesc.
۞أَفَلَا يَعۡلَمُ إِذَا بُعۡثِرَ مَا فِي ٱلۡقُبُورِ
Nu ştie el oare că atunci când mormintele-şi vor arunca afară lăuntrurile,
وَحُصِّلَ مَا فِي ٱلصُّدُورِ
iar ceea ce este în piepturi va fi scos la iveală,
نتائج البحث
