كَلَّا لَمَّا يَقۡضِ مَآ أَمَرَهُۥ
Omul, să se uite la hrana sa!
فَلۡيَنظُرِ ٱلۡإِنسَٰنُ إِلَىٰ طَعَامِهِۦٓ
Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!
أَنَّا صَبَبۡنَا ٱلۡمَآءَ صَبّٗا
Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!
ثُمَّ شَقَقۡنَا ٱلۡأَرۡضَ شَقّٗا
Noi am făcut să răsară grâne,
فَأَنۢبَتۡنَا فِيهَا حَبّٗا
vii şi legume,
وَعِنَبٗا وَقَضۡبٗا
măslini şi curmali,
وَزَيۡتُونٗا وَنَخۡلٗا
şi grădini dese,
وَحَدَآئِقَ غُلۡبٗا
fructe şi păşuni,
وَفَٰكِهَةٗ وَأَبّٗا
zestre vouă şi turmelor voastre.
مَّتَٰعٗا لَّكُمۡ وَلِأَنۡعَٰمِكُمۡ
Când va veni însă Vuietul,
فَإِذَا جَآءَتِ ٱلصَّآخَّةُ
în ziua când omul va fugi de fratele său,
يَوۡمَ يَفِرُّ ٱلۡمَرۡءُ مِنۡ أَخِيهِ
de mama sa, de tatăl său,
نتائج البحث
