Traducerea Surei طه în الرومانية din Romanian - Romanian translation
Verse 1
ﭵ
ﭶ
Noi nu am pogorât asupra ta Coranul ca să te năpăstuim,
Verse 2
ﭷﭸﭹﭺﭻ
ﭼ
ci ca amintire pentru cel cu frică,
Verse 3
ﭽﭾﭿﮀ
ﮁ
ca pogorâre de la Cel ce a creat pământul şi cerurile prea înalte.
Verse 4
ﮂﮃﮄﮅﮆﮇ
ﮈ
Milostivul pe Tronul Său şade.
Verse 5
ﮉﮊﮋﮌ
ﮍ
Ale Lui sunt cele din ceruri, cele de pe pământ, cele dintre cer şi pământ şi cele de sub ţărână.
Verse 6
Dacă vorbeşti răspicat, El cunoaşte taina chiar de este bine ascunsă.
Verse 7
Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume!
Verse 8
Spusa despre Moise a venit la tine?
Verse 9
ﮭﮮﮯﮰ
ﮱ
El văzu un foc şi spune alor săi: “Staţi aici! Am zărit un foc. Poate vă voi aduce un tăciune ori voi afla la foc o călăuzire?”
Verse 10
Când s-a apropiat, a fost strigat: “O, Moise!
Verse 11
ﯦﯧﯨﯩ
ﯪ
Eu sunt Domnul tău! Leapădă-ţi sandalele căci tu eşti în Tova, valea sfântă.
Verse 12
Eu te-am ales! Ascultă ce ţi se dezvăluie:
Verse 13
ﭑﭒﭓﭔﭕ
ﭖ
Eu sunt Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închină-te! Săvârşeşte-ţi rugăciunea întru amintirea Mea!
Verse 14
Ceasul vine — de-abia îl mai ascund — ca fiece suflet să fie răsplătit pentru ceea ce s-a străduit.
Verse 15
Să nu te abată cel care nu crede şi-şi urmează poftele sale, căci astfel vei pieri.
Verse 16
Ce este acela din mâna ta dreaptă, Moise?”
Verse 17
ﭹﭺﭻﭼ
ﭽ
El spuse: “Este toiagul pe care mă sprijin şi cu care scutur frunze oilor mele, şi-i mai dau şi alte întrebuinţări.”
Verse 18
Dumnezeu spuse: “Aruncă-l Moise!”
Verse 19
ﮌﮍﮎ
ﮏ
El îl aruncă şi iată-l un şarpe iute târâtor.
Verse 20
ﮐﮑﮒﮓﮔ
ﮕ
Dumnezeu spuse: “Prinde-l! Să nu-ţi fie frică, căci îl vom întoarce la înfăţişarea lui dintâi.
Verse 21
Pune-ţi mâna la subţioară, o vei scoate albă, fără beteşug. Acesta este un alt semn
Verse 22
ca să-ţi arătăm din semnele Noastre mari.
Verse 23
ﮫﮬﮭﮮ
ﮯ
Du-te la Faraon, căci este un ticălos!”
Verse 24
ﮰﮱﯓﯔﯕ
ﯖ
Moise spuse: “Domnul meu! Lărgeşte-mi pieptul!
Verse 25
ﯗﯘﯙﯚﯛ
ﯜ
Înlesneşte-mi sarcina,
Verse 26
ﯝﯞﯟ
ﯠ
dezleagă-mi nodul limbii
Verse 27
ﯡﯢﯣﯤ
ﯥ
ca ei să înţeleagă spusa mea.
Verse 28
ﯦﯧ
ﯨ
Dă-mi un sfetnic dintrei ai mei,
Verse 29
ﯩﯪﯫﯬﯭ
ﯮ
pe Aaron, fratele meu!
Verse 30
ﯯﯰ
ﯱ
Întăreşte-mi cu el spatele,
Verse 31
ﯲﯳﯴ
ﯵ
alătură-l sarcinii mele
Verse 32
ﯶﯷﯸ
ﯹ
ca să Te preamărim mult,
Verse 33
ﯺﯻﯼ
ﯽ
ca să Te amintim mult.
Verse 34
ﯾﯿ
ﰀ
Tu eşti Cel ce ne vede!”
Verse 35
ﰁﰂﰃﰄ
ﰅ
Dumnezeu spuse: “O, Moise! Ruga ţi s-a împlinit.
Verse 36
ﰆﰇﰈﰉﰊ
ﰋ
Noi ţi-am arătat bunăvoiţă şi altă dată,
Verse 37
ﰌﰍﰎﰏﰐ
ﰑ
când i-am dezvăluit mamei tale ceea ce i-am dezvăluit:
Verse 38
ﭑﭒﭓﭔﭕﭖ
ﭗ
“Aruncă-l într-un cufăraş, apoi aruncă cufăraşul în fluviu, ca fluviul să-l arunce pe mal şi ca un vrăjmaş de-al Meu, care este şi vrăjmaş de-al lui, să-l ia.” Eu am trimis asupra ta dragoste ca tu să fii crescut sub ochii Mei.
Verse 39
Sora ta, trecând pe acolo, spuse: “V-aş putea îndruma la cineva care-l va îngriji?” Noi te-am înapoiat la mama ta ca ochii ei să se limpezească şi să nu se mai mâhnească. Apoi ai omorât un suflet, însă Noi te-am mântuit de mâhnire şi te-am pus apoi la alte încercări. Ai stat apoi ani de zile la poporul din Madian. Şi apoi ai venit adus de soartă, o, Moise!
Verse 40
Eu te-am ales pentru Mine însumi.
Verse 41
ﮖﮗ
ﮘ
Plecaţi, tu şi fratele tău, cu semnele Mele şi nu neglijaţi amintirea Mea.
Verse 42
Mergeţi la Faraon, căci este un ticălos!
Verse 43
ﮢﮣﮤﮥﮦ
ﮧ
Spuneţi-i vorbe cuviincioase. Poate îşi va aminti ori poate se va sfii!
Verse 44
Amândoi spuseră: “Domnul nostru, ne este frică că se va obrăznici asupra noastră ori că va fi un despot.”
Verse 45
Dumnezeu spuse: “Să nu vă fie frică, căci Eu sunt cu voi, aud şi văd.
Verse 46
Mergeţi la el şi spuneţi-i: “Noi suntem trimişi ai Domnului tău. Lasă-i să plece cu noi pe fiii lui Israel, nu-i mai chinui. Noi venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pace celui ce urmează călăuzirea!
Verse 47
El ne-a dezvăluit că va cădea osândă asupra celor care hulesc şi întorc spatele.”
Verse 48
Faraon spuse: “Cine este Domnul vostru, Moise?”
Verse 49
ﰉﰊﰋﰌ
ﰍ
El spuse: “Domnul nostru este Cel ce a dat fiecărui lucru făptura sa şi apoi l-a călăuzit.”
Verse 50
Faraon spuse: “Care a fost soarta leaturilor dintâi?”
Verse 51
ﰘﰙﰚﰛﰜ
ﰝ
Moise spuse: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu, într-o Carte. Domnul meu nu se rătăceşte şi nu uită.”
Verse 52
El este Cel ce v-a făcut vouă pământul leagăn şi v-a tăiat vouă pe el drumuri. El a trimis din ceruri apă cu care facem să răsară ierburi de tot soiul.
Verse 53
Mâncaţi şi paşteţi dobitoacele! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte.
Verse 54
Din pământ v-am creat şi în el vă întoarcem, şi din el vă vom mai scoate odată.
Verse 55
Noi i-am arătat toate semnele Noastre, însă el a hulit şi le-a respins.”
Verse 56
ﮇﮈﮉﮊﮋﮌ
ﮍ
El spuse: “O, Moise! Ai venit la noi să ne alungi de pe pământul nostru cu vraja ta?
Verse 57
Noi o să-ţi venim cu o vrajă pe măsură. Hotărăşte între noi şi între tine o întâlnire ce nu o vom încălca nici noi şi nici tu — loc deopotrivă tuturor.”
Verse 58
Moise spuse: “Întâlnirea voastră este hotărâtă pentru ziua de sărbătoare când oamenii se vor strânge dis-de-dimineaţă.”
Verse 59
Faraon plecă şi-şi strânse vicleşugul, apoi veni.
Verse 60
ﮮﮯﮰﮱﯓﯔ
ﯕ
Moise le spuse: “Vai vouă! Nu născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu, căci vă va stârpi cu o osândă. Cel care născoceşte este pierdut!”
Verse 61
Ei discutară despre treaba lor împreună, şi ţinură sfat în taină.
Verse 62
ﯧﯨﯩﯪﯫ
ﯬ
Ei spuseră: “Aceşti doi vrăjitori vor să vă izgonească de pe pământul vostru cu vraja lor şi să vă nimicească obiceiul vostru cel desăvârşit.
Verse 63
Strângeţi-vă vicleşugul, apoi veniţi în rânduri! Cel care va ieşi astăzi deasupra, va fi câştigător.”
Verse 64
Ei spuseră: “O, Moise, arunci tu ori noi suntem cei dintâi care aruncă?”
Verse 65
El spuse: “Nu! Aruncaţi voi!” I se păru atunci sub vraja lor că funiile şi toiegele lor aleargă.
Verse 66
Şi lui Moise i se făcu frică în sufletul lui.
Verse 67
ﭫﭬﭭﭮﭯ
ﭰ
Noi îi spuserăm: “Nu-ţi fie frică! Tu vei fi deasupra!
Verse 68
ﭱﭲﭳﭴﭵﭶ
ﭷ
Aruncă ce este în dreapta ta şi va înghiţi ceea ce ei au făcut, căci ceea ce au făcut este numai un vicleşug de vrăjitor. Ori de unde ar veni, vrăjitorul nu câştigă.”
Verse 69
Vrăjitorii s-au prosternat şi au spus: “Credem în Domnul lui Aaron şi al lui Moise.”
Verse 70
Faraon spuse: “Voi aţi crezut în El înainte ca eu să vă dau îngăduinţa, căci El este mai marele vostru care v-a învăţat vrăjitoria. Voi pune să vi se taie mâinile şi picioarele în curmeziş, apoi veţi fi răstigniţi pe trunchiuri de curmali. Veţi şti atunci care dintre noi este mai aprig şi mai necurmat în osândă.”
Verse 71
Ei spuseră: “Noi nu te putem pune înaintea dovezilor vădite pe care ni le-a adus şi nici înaintea Celui ce ne-a creat. Hotărăşte ceea ce ai de hotărât, căci tu hotărăşti numai în Viaţa de Acum.
Verse 72
Noi credem în Domnul nostru ca El să ne ierte nouă greşelile noastre şi vrăjile la care tu ne-ai silit.” Dumnezeu este Bun şi Veşnic!
Verse 73
Cel care vine la Domnul său ca un nelegiuit va avea parte de Gheena în care nici nu va muri, şi nici nu va trăi.
Verse 74
Cei care vin la El, ca nişte credincioşi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea cele mai înalte trepte:
Verse 75
Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Aceasta este răsplata celui ce se curăţă.
Verse 76
Noi i-am dezvăluit lui Moise: “Pleacă la noapte cu robii Mei. Despică-le drum prin mare, un drum zvântat. Să nu-ţi fie frică de urmăritori! Să nu te temi!”
Verse 77
Faraon îi urmări cu oştile sale, însă îi învălui ceea ce-i învălui din mare,
Verse 78
căci Faraon şi-a rătăcit poporul şi nu l-a călăuzit.
Verse 79
ﭭﭮﭯﭰﭱ
ﭲ
O, fii ai lui Israel! Noi v-am mântuit de vrăjmaşul vostru şi v-am dat întâlnire pe Coasta dreaptă a Muntelui. Am pogorât apoi asupra voastră mana şi prepeliţele:
Verse 80
“Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat şi nu vă ticăloşiţi, căci altfel mânia Mea se va abate asupra voastră. Cel asupra căruia se abate mânia mea se va prăbuşi în prăpastie.
Verse 81
Eu sunt Mult-iertătorul celui ce se căieşte, celui ce crede, celui ce săvârşeşte fapte bune şi este bine călăuzit.”
Verse 82
“O, Moise! De ce te-a grăbit să te îndepărtezi de poporul tău?”
Verse 83
ﮟﮠﮡﮢﮣﮤ
ﮥ
El spuse: “Ei sunt pe urmele mele. Domnul meu! Eu m-am grăbit către Tine spre a-Ţi fi pe plac.”
Verse 84
Dumnezeu spuse: “În urma ta am pus poporul tău la încercare, iar Samiri l-a rătăcit.”
Verse 85
Moise se întoarse la poporul său, mânios şi mâhnit. El spuse: “O, popor al meu! Domnul vostru nu v-a făcut o frumoasă făgăduială? Legământul vi s-a părut prea lung? Ori aţi dori să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru, căci v-aţi încălcat făgăduiala faţă de mine?”
Verse 86
Ei spuseră: “Noi nu am încălcat făgăduiala făcută Ţie cu de la noi putere, ci am fost încărcaţi cu poveri de podoabe ale poporului. Noi le-am aruncat şi aşa s-a lepădat de ele şi Samiri.”
Verse 87
El le-a scos apoi un viţel ca un chip care mugea. Ei spuseră atunci: “Acesta este dumnezeul vostru şi dumnezeul lui Moise care a uitat!”
Verse 88
Ei nu vedeau că nu le răspundea şi nici nu-i păgubea şi nici nu le folosea?
Verse 89
Aaron le spusese mai înainte: “O, popor al meu! Aţi fost puşi la încercare prin el. Domnul vostru este Milostivul. Urmaţi-mă şi daţi ascultare poruncii mele.”
Verse 90
Ei spuseră: “Nu vom înceta să ne închinăm lui până când nu se va întoarce Moise la noi.”
Verse 91
Moise spuse: “O, Aaron! Ce te-a împiedicat când i-ai văzut rătăcindu-se
Verse 92
să mă fi urmat? Tu mi-ai nesocotit porunca.
Verse 93
ﮏﮐﮑﮒﮓ
ﮔ
El spuse: “O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă şi nici de cap. M-am temut că îmi vei spune: “Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu ai luat în seamă cuvântul meu.”
Verse 94
Moise spuse: “Ce ai de spus, Samiri?”
Verse 95
ﮩﮪﮫﮬ
ﮭ
Acesta spuse: “Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut. Am luat o mână de ţărână de pe urma trimisului şi am aruncat-o. Aşa mi-a dat ghes sufletul meu.”
Verse 96
Moise spuse: “Pleacă! Şi în viaţă îţi este dat să spui: ‘Nu mă atingeţi! Şi vei avea o întâlnire pe care nu o vei încălca. Uită-te la dumnezeul tău căruia i te-ai închinat, noi îl vom arde şi-i vom împrăştia rămăşiţele în mare!’ ”
Verse 97
Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Nu este dumnezeu afară de El! El cuprinde fiece lucru întru ştiinţă.
Verse 98
Noi îţi povestim din istoriile ce s-au petrecut înainte şi Noi îţi aducem o amintire de la Noi.
Verse 99
Cei care se întorc vor căra o povară grea în Ziua Învierii,
Verse 100
pe care o vor purta de-a pururi. Urâtă povară pentru Ziua Învierii,
Verse 101
pentru Ziua când se va sufla în trâmbiţă! În Ziua aceea îi vom aduna pe nelegiuiţii cum sunt cei cu ochii albăstriţi,
Verse 102
iar ei îşi vor şopti unii altor: “N-aţi stat decât zece zile!”
Verse 103
ﭼﭽﭾﭿﮀﮁ
ﮂ
Noi ştim prea bine ce vor spune, iar unul dintre ei cu o purtare pilduitoare va spune: “Voi n-aţi stat decât o zi!”
Verse 104
Ei se vor întreba despre munţi. Spune: “Domnul meu îi va face fărâme
Verse 105
şi va lăsa în urma lor un şes neted
Verse 106
ﮘﮙﮚ
ﮛ
în care nu vei vedea nici văluriri şi nici adâncituri.”
Verse 107
ﮜﮝﮞﮟﮠﮡ
ﮢ
În Ziua aceea, ei îl vor urma pe cel care îi va chema. Glasurile se vor potoli înaintea Milostivului şi nu vei auzi decât un murmur uşor.
Verse 108
În Ziua aceea, mijlocirea nu-i va sluji decât celui căruia Milostivul îi îngăduie şi a cărui spusă îi face plăcere.
Verse 109
El ştie ceea ce se afla înaintea şi înapoia lor, însă ei nu-L pot cuprinde pe El întru ştiinţă.
Verse 110
Feţele se vor smeri înaintea Celui viu, a Celui ce este. Cel care poartă o nedreptate va fi pierdut,
Verse 111
însă cel care a săvârşit fapte bune, credincios fiind, nu are a se teme nici de nedreptate, nici de mistuire.
Verse 112
Noi am pogorât astfel un Coran arab în care am pus şi ameninţări. Poate se vor teme ori poate le va fi împrospătată amintirea!
Verse 113
Înălţare lui Dumnezeu, Regele, Adevărul! Nu te pripi cu Coranul înainte ca dezvăluirea lui să se împlinească. Spune: “Domnul meu! Înmulţeşte-mi ştiinţa!”
Verse 114
Odinioară am încheiat un legământ cu Adam, însă el l-a uitat şi nu am aflat la el nici o tărie.
Verse 115
Când le-am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam”, ei se prosternară în afară de Iblis care a refuzat.
Verse 116
Noi am spus: “O, Adam! Acesta îţi este vrăjmaş ţie şi soţiei tale. Să nu vă izgonească din Grădină, căci veţi fi năpăstuiţi.
Verse 117
Aici nu-ţi va fi foame şi nu vei fi nici gol.
Verse 118
Nu-ţi va fi sete şi nu vei suferi de arşiţă.”
Verse 119
ﮐﮑﮒﮓﮔﮕ
ﮖ
Diavolul îl ispiti spunând: “O, Adame! Îţi voi arăta Copacul nemuririi şi-al unei împărăţii nepieritoare!”
Verse 120
Amândoi mâncară şi-şi văzură goliciunea şi atunci se apucară să înşire pe ei frunze din grădină. Adam L-a nesocotit pe Domnul său, şi astfel se rătăci.
Verse 121
Domnul său l-a ales, apoi se întoarse la el şi-l călăuzi.
Verse 122
ﯗﯘﯙﯚﯛﯜ
ﯝ
El spuse: “Coborâţi amândoi din grădină, şi vrăjmaşi unul altuia să fiţi! De la Mine vă va veni o călăuzire, şi cine va urma călăuzirea Mea nu se va rătăci şi nu va fi năpăstuit.
Verse 123
Cine se va împotrivi însă amintirii Mele va avea un trai mohorât, apoi orb îl vom înfăţişa în Ziua Învierii.”
Verse 124
El va spune: “Domnul meu! De ce m-ai înfăţişat aici orb, căci înainte vedeam limpede?”
Verse 125
Dumnezeu va spune: “Precum tu ai uitat semnele Noastre după ce au ajuns la tine, tot aşa vei fi dat şi tu uitării astăzi.”
Verse 126
Aşa îl răsplătim pe cel necumpătat ce tăgăduieşte semnele Domnului său. Osânda de Apoi este mult mai de temut şi va dura o veşnicie.
Verse 127
Ei nu-şi dau seama câte leaturi am nimicit înaintea lor, prin ale căror locuinţe ei umblă acum! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte.
Verse 128
Dacă un Cuvânt de la Domnul tău, nu va veni înainte de această Zi, osânda va fi fără tăgadă la soroc.
Verse 129
Rabdă ceea ce spun. Preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude înainte de răsăritul soarelui şi înainte de asfinţitul lui, şi la vreme de noapte, preamăreşte-L şi la capetele zilei. Poate Îi vei fi pe plac!
Verse 130
Nu-ţi lungi privirile asupra bucuriilor trecătoare pe care Noi le dăruim unora dintre ei, căci ele sunt numai o floare a Vieţii de Acum, făcută să-i punem la încercare. Zestrea de la Domnul tău este mai bună şi durează o vecie.
Verse 131
Porunceşte alor tăi să se roage şi stăruie tu însuţi în rugăciune. Noi nu-ţi cerem zestre, ba Noi te înzestrăm pe tine. Sfârşitul (fericit) va fi al celor temători.
Verse 132
Ei au spus: “Dacă ne-ar aduce măcar un semn de la Domnul său!” Dovada de netăgăduit din întâile Scripturi nu a ajuns şi la ei?
Verse 133
Dacă i-am fi nimicit cu o osândă înaintea lui, ar fi spus: “Domnul nostru! Dacă ne-ai fi trimis un trimis, am fi urmat semnele Tale înainte de a fi umiliţi şi batjocoriţi.”
Verse 134
Spune: “Fiecare aşteaptă. Aşteptaţi, aşadar! Curând veţi şti cine sunt cei de pe Calea cea Netedă şi cine este bine călăuzit.”
Verse 135
Judecarea oamenilor se apropie, însă ei, în nepăsarea lor, întorc spatele.
تقدم القراءة